16.10.15

Rolo, șoricelul cel viteaz - partea II

După mai multe dansuri, atât cu regele dar și cu alți membri ai familiei, Diana ajunse iarăși lângă Chiț. Privind către sala de bal, unde ceilalți se distrau spuse:


- Este o petrecere minunată! Totuși, aș vrea să ies puțin la aer, este foarte cald aici. Crezi că se poate?

- Sigur că da, lasă-mă numai să îi spun mamei unde suntem. În caz că au nevoie de noi.

- Bine, spuse Diana, și îl privi cum se îndreaptă spre părinții lui.

Până să ajungă la regină, în sală se auzi un țipăt chinuit. Toți cei prezenți se întoarseră către locul de unde venea acel țipăt, și văzură o șoricică foarte bătrână, Diana își dădu seama de asta deoarece mustățile acesteia erau aproape inexistente și se sprijinea într-un baston, iar în timp ce se apropia de rege și regină genunchii îi tremurau iar mersul îi era nesigur.

Șoricica se apropie foarte mult de rege și îi spuse privindu-l în ochi:

- Rolo, rege al șoriceilor, ai uitat oare promisiunea făcută anul trecut când ai fost încoronat?

Regele o luă de mână pe regină și spuse;

- Nu mătușă, nu am uitat. Primul meu născut va fi al tău imediat ce va împlini anul. Dar... mai are încă 10 zile până atunci, deci, nu înțeleg de ce ne strici balul.

Șoricica se întoarse atunci către regină și spuse:

- De fapt, am venit azi să te avertizez pe tine, regină Cici că dacă te vei folosi de puterile tale pentru a mă împiedica să îl iau pe cel pe care l-am cerut întreg regatul va avea de suferit deoarece domnia regelui Rolo se va încheia cu o luptă mult mai cumplită decât cea cu care a început.

Regina se uită la ea și spuse:

- Dar, nu văd ce aș putea face...

- Încă nu, dar vei afla foarte curând... și atunci vei încerca. Dar să nu uiți că te-am avertizat. Soarta regatului depinde de ce vei face în următoarele zile.

Privind încă o data prin sală, șoricica cea bătrână ieși afară prin ușa ce ducea către aleea curcubeu.

Diana se apropie de Chiț și îi spuse:

- Chiț, cine este primul născut al tatălui tău?

Încet, aproape ca o șoaptă acesta spuse:

- Eu...

No comments:

Post a Comment