Diana ieși din camera ei pentru a merge să îl caute pe bunicul, dar, dintr-odată se opri.
- Cum ai spus că ai ajuns prins în crenguțele acelea? Întrebă fetița dintr-o dată bănuitoare.
- Am... Eram în trecere pe acolo... începu porumbelul...
- Cum să fii în trecere. Este destul de frig afară. Cred că ai înghețat de tot.
Porumbelul ridică ochii către ea și spuse.
- Promit să îți povestesc tot, dar te rog mai întâi să mergem la bunicul tău. Mă doare foarte rău piciorul.
- Ai dreptate, spuse Diama, mai întâi piciorul și apoi poveste. Și, spunând această pleca mai departe strigând:
- Bunicel, bunicile, te rog să mă ajuți.
Bunicul ieși inaintea ei și întrebă:
- Ce s-a întâmplat, Diana, te-ai lovit de ceva?
- Nu eu, spuse fetița, dar am găsit acest porumbel alb sub pervazul meu și avea piciorul prins în crenguțele cuibului de acolo. Mă poți ajuta?
- Sigur, spuse bunicul, vino aici să vedem ce putem face pentru el. Și, spunând această intrară amândoi în atelierul bunicului.
- Pune-l te rog aici pe masă să mă pot uita la piciorul său.
Diana făcu întocmai iar bunicul lua o lupă și se uită cu atenție la piciorul porumbelului.
- Este doar zgâriat, spuse acesta, în câteva zile se va face bine. Trebuie doar să îi spălăm rană și să îi punem un bandaj.
- Minunat! Strigă fetița și începu să țopăie în timp ce bunicul curăță rana porumbelului și o bandajă cu grijă.
-Dar, spuse bunicul, trebuie să îi găsim un loc unde să stea ca să își recapete puterile.
- Poate să stea în camera mea, spuse Diana.
- Sunt de acord, dar trebuie să îți găsesc o colivie, pentru ca nu poate zbura liber, așa prin casă, o să facă mizerie. Și, spunând aceasta ieși în curte să caute colivie pentru porumbel.
No comments:
Post a Comment