Aventuri în regatul șoriceilor - partea I

A fost o dată ca niciodată ... întotdeauna mi-a placut cum începeau basmele din copilăria noastră ...


O fetiță pe nume ... Diana, să zicem. Și, aceasta fetiță avea foarte multă imaginație, atât de multă încât uneori visa cu ochii deschiși la întâmplări fantastice dar nu i se întâmpla niciodată nimic fantastic. Până într-o zi, când, stând în camera ei de la bunici privi către ușa întredeschisă. Acolo stătea liniştit, chinuindu-se să ronţăie ce mai rămăsese dintr-o coajă de nucă, un mic șoricel.

Fiind prea mică pentru a se speria de șoricei, Diana se apropie uşor de el și îi spuse:

- Bună, numele meu este Diana, tu cum te numești?

Spre suprinderea ei, nu era așa de mică să nu știe că șoriceii nu vorbesc cu oamenii, șoricelul o privi cu ochi inteligenți și îi răspunse:

- Bună, numele meu este Chiț.

Diana îl privi suprinsă şi răspunse:

- Tu... tu vorbești!

- Da, răspunse Chiț, vorbesc destul de bine, și te urmăresc de ceva timp. Ești o fetiță foarte frumoasă și, poveștile tale, cele pe care le spui când nu te vede nimeni, sunt foarte interesante. Uneori vin și mă ascund aici doar ca să te ascult pe tine!

- Nu știam ca mă ascultă cineva... Și mai ai prieteni?

- Da, am multi prieteni, dar ei nu te cunosc ... doar eu vin să te ascult. Dar, dacă vrei, ai putea veni tu cu mine ca să îi cunoşti.

- Să merg eu cu tine? Unde?

- Păi e simplu, tot ce trebuie să faci e să ieşi din camera ta, apoi pe holul care dă afară din casă, și, odata ieșită din casă să faci dreapta spre grădina din spatele casei până la gardul viu care dă spre vecinul din spate. Acolo te voi aştepta eu ca să te învăţ ce să faci mai departe.

Spunând acestea șoricelul lăsă jos coaja de nucă pe care o ronțăia, se întoarse cu spatele la Diana și dând din coadă se făcu nevazut. Diana se gândi o clipă, se uită pe fereastră și ieși din casă.

În bucătărie, bunica făcea mâncare pentru prânz. Bunicul era în grădină, unde sădea nişte flori.

- Bunico, mă duc afară să mă joc!

- Bine, dar fii atentă să nu mergi prea departe!

Ieșind din casa Diana se îndreptă către locul indicat de șoricel și, acolo, lângă gardul viu îl văzu făcându-i semne cu lăbuța ...

Vă mai aștept şi maine să vedem ce au mai vorbit Diana și șoricelul . Vă pup ... O zi frumoasă!