29.10.15

Podul prieteniei - partea II

Ajungând la palat, Chiț îi arăta Dianei un colț al sălii de bal unde stăteau, pe niște perne, regina Cici și Mona. Făcându-i semn să se ducă la ele, Chiț ieși pe o altă ușă ducând cu el frunza pe care o luase mai devreme.


Auzind ușa închizându-se, regina se întoarse, o observă pe Diana și îi făcu semn să se apropie.

- Vino, Diana, vino să stai cu noi. Toți ceilalți sunt ocupați cu pregătirile pentru ziua podului.

Ajungând lângă cele doua, Diana luă și ea loc pe o pernă și, întorcându-se către Mona spuse.

- Am înțeles de la Chiț că tu și Mina ați fost prietene, dar cu este posibil? A spus că te-a închis într-un cristal ...

- Da, ai dreptate, dar, eu și Mina suntem verișoare, mamele noastre au fost surori. Am crescut împreună, și, deși sunt cu câteva luni mai mare ca ea, am fost întotdeauna ca doua surori. Familiile noastre locuiau de o parte și de alta a podului de sticlă turcuaz, iar eu și Mina ne întâlneam întotdeauna pe pod să ne jucăm și mai târziu să încercăm vrăji noi. Asta a durat până în ziua în care am fost chemate la palat, iar regele a hotărât ca eu să devin vrăjitoarea regală, deoarece eram mai în vârstă și aveam mai multă experiență.

Atunci când regele a spus:

- Mona, datorită faptului că tu ești cea mai mare, de azi te declar vrăjitoarea regatului, eu, privind la Mina, și gândindu-mă la prietenia noastră, am spus:

- Înălțimea voastră, vă mulțumesc pentru această onoare, dar aș avea totuși o rugăminte.

Regele mi-a făcut atunci semn să vorbesc iar eu am spus:

- Aș vrea ca verișoara mea, Mina, să îmi fie însoțitoare.

Am crezut că Mina se va bucura că nu am uitat de ea și că am ales sa ma însoțească. Totuși, în momentul în care eu am terminat de vorbit toți am auzit-o țipând:

- Nu, niciodată! și apoi Mina a ieșit din palat și nimeni nu a mai știut de ea o perioadă de câteva luni. S-a întors în regat în momentul în care eu am chemat-o pe Cici la palat ca însoțitoare a mea. Nu știu cum a aflat de puterile ei, și de atunci a tot urzit planuri cum să mă înlăture și apoi să se căsătorească cu regele.

- Dar, cum te-a închis într-un cristal?

- Păi asta, draga mea, este o altă poveste, și cred ca acum este timpul să mergi acasă. S-a făcut foarte târziu, și a început sa se înnoreze. Nu vrem să te prindă ploaia aici.

- Așa este, spuse Diana cu regret și ridicându-se se îndreptă în fugă către casă deoarece începuseră deja să cadă picături de ploaie.

No comments:

Post a Comment