Începusem să mă simt din ce în ce mai rău, până într-o zi, când, în graba ei de a merge afară sa se joace, fetita a uitat sa închidă ușa coliviei după ce mi-a adus mâncare și apă.
5.4.16
Povestea porumbelului alb - partea IV
Porumbelul se apropie de gratiile coliviei și spuse:
- După cum deja știi, afară, la fereastra ta, sub pervaz este cuibul meu. De fapt, acolo m-am născut eu. Acum două primăveri am ieșit din ou și mama m-a hrănit cu ce a putut până când am putu sa zbor și să ma duc singur după mâncare. Dar, atât mi-a trebuit.
Subscribe to:
Posts (Atom)