O nouă zi e pe cale să înceapă. Diana stă întinsă în pătuțul ei de la bunici și ca prin vis ascultă un ronțăit foarte aproape de ea. Sunetul i se pare cunoscut. E același pe care îl făcea Chiț atunci când mânca nuci. Dar, Chiț stă întotdeauna în colț, astfel încât să nu fie văzut.
- Mi se pare, spuse Diana întorcându-se cu fața la perete pentru a mai dormi puțin.
Totuși, deși sunetul s-a îndepărtat puțin, era acum în spatele ei, acesta nu încetă. Diana încercă să deschidă ochii. Deși, ar mai fi dormit un pic, dar sunetul o intriga.
- În sfârșit binevoiești să te trezești, spuse șoricica ce stătea chiar lângă ea pe pernă. Nu mai știam ce să mai fac.
Clipind pentru a alunga somnul Diana ridică capul de pe pernă.
- Regină Cici!
- Da, eu sunt. Hai, nu avem timp de pierdut. Avem multe de vorbit și nu pot să lipsesc mult.
Căscând Diana se dădu mai într-o parte pentru a-i face loc reginei. Aceasta era o șoricică albă, cu ochi foarte vioi, ai fi putut spune că era un șoricel frumos, dacă îți plac șoriceii.
- Vreau să vedem dacă putem să găsim o soluție pentru a-l scăpa pe Chiț de Mina. Știu foarte bine că atât el cât și Rolo s-au resemnat și nu mai caută soluții, dar, când te-am auzit pe tine vorbind mi-am dat seama că eu încă mai păstrez o sperantă.
- Dar, Mina a spus să nu te folosești de puterile ...
- Da, știu ce a spus, dar... asta nu înseamnă că nu putem încerca de loc, nu?
- Așa e... Te-ai gandit la ceva?
- Sincer, nu, speram să te fi gândit tu.
- Păi, spuse Diana, ce ar fi să îmi povestești mai multe despre tine, și puterile tale pentru ca să imi fac o idee despre ce am putea face.
Auzind invitația, regina se așeză mai aproape și începu să spună:
- Păi, eu sunt o șoricică albă, ceea ce este foarte rar în rândul nostru. Mama mea a fost o șoricică gri, iar tatăl meu un șoarece gri închis, aproape negru. Dintre toți puii lor eu am fost singura de culoare albă. Se pare că semăn cu o străbunică de-a tatălui meu.
Încă de mică îmi puteam da seama ce vor ceilalți să spună chiar înainte de a o face. Văzând asta, mama a mers la vrăjitoarea regatului de atunci, care era o verișoară de-a Minei, și i-a explicat ce se întămplă cu mine. Aceasta i-a spus:
- Draga mea, fata ta este foarte specială. Șoricei ca ea se nasc o dată la zece generații și aceștia au darul previziunii. Totuși, trebuie să aibă mare grijă cine va afla despre acest dar. Deoarece poate fi în mare pericol.
Auzind acestea mama a întrebat-o cum mă poate proteja. iar Mona, căci acesta era numele ei i-a răspuns.
- O poți lăsa aici la palat, pentru a o putea învăța ce știu eu, și cum să se apere în caz de pericol.
Zis și făcut, de a doua zi eu am venit la curte unde am fost însoțitoarea Monei până când acesta a murit, moment in care tata a venit și m-a luat înapoi acasă. Când m-am întors acasă l-am cunoscut pe Rolo. Acesta era fiul vecinului nostru cu ajutorul căruia tata iși construise casa. Mama mea și mama lui crescuseră împreună.
După moartea Monei regele Milo s-a căsătorit cu Mina, iar restul îl ști.
- Da, dar cum ai ajuns să te căsătorești cu Rolo, și, cum a aflat Mina de tine? întrebă Diana.
- Acestea sunt povești pentru altă dată, acum îmbracă-te și hai să mergem la palat, deoarece nu mai pot să lipsesc. Îți voi povesti restul când ajungem. Trebuie să îi spun și lui Chiț povestea asta, și să nu o spun de două ori .
Diana o ascultă, se dădu jos din pat, se îmbrăcă și, luând un sandviș de pe masa din bucătărie unde le lăsase bunica înainte de a pleca la treabă, ieși în grădină și o urmă pe Cici către palat curioasă să afle restul poveștii.
No comments:
Post a Comment