Cum regele a decretat începerea petrecerii şoriceii au început să chiuie şi să se întreacă în giumbuşlucuri. Diana a oferit darurile ei regelui, reginei şi lui Chiţ şi i-a ajutat pe regi să îşi pună coroanele şi pe Chiţ mantia cea roşie. Aceştia au fost atât de fericiţi că au îmbrăţişat-o pe rând.
Dintr-o dată în sală s-a făcut foarte frig, iar zgomotele petrecerii au început să se oprească. Şoriceii au privit întrebători în jurul lor:
- Ce se întâmplă?
-Cum? Aţi îndrăznit să uitaţi de mine? Se auzi glasul Minei.
Bineînţeles că nimeni nu uitase de ameninţarea acesteia, dar toţi încercau să se comporte ca şi cum aceasta nu exista şi să se bucure de bal.
- Mina înaintă printre şoricei, care se dădeau la o parte din calea ei formând un culoar, dar la un momendat se opri cu gura căscată şi cu privirea fixată pe Chiţ.
- Tu, tu, tu... începu ea să spună bâlbâit. Cum de ai ştiut? Sunt sigură că Cici nu a făcut nimic... A fost urmărită non stop. Doar dacă nu m-ai înşelat. Spuse întorcându-se către o şoricică ce părea cu totul pierdută şi care era una dintre însoţitoarele reginei.
- N... nu, se bâlbâi aceasta privind-o cu spaimă.
- Văzând spaima din ochii acesteia Mina înţelese că nu a fost trădată. Şoricica se temea prea mult pentru familia ei.
- Şi totuşi ai ştiut...
Toţi o priveau uimiţi şi nu înţelegeau ce se întâmplă.
Păşind înainte regele o privi în ochi şi spuse:
- Nu ştiu despre ce vorbeşti, dar noi ne-am respectat partea de înţelegere. Fiul meu este aici şi este gata să te însoţească.
- Vă spun eu ce se întâmplă. Se auzi un glas destul de slab, iar dintre şoricei apăru o şoricică ce părea a fii foarte bătrână. Chiar mai bătrână decât Mina.
Aceasta din urmă se întoarse şi spuse:
- Mona. Dar cum este posibil? Doar te-am închis într-un cristal...
- Perfect adevărat, şi până azi nu am putu ieşi. Dar azi, azi mantia lui Chiţ ne-a ajutat pe amândoi.
- Dar cum a ştiut...? M-am asigurat că Cici nu va putea să vadă.
- Păi, draga mea, spuse Mina zâmbind, nu ai ştiut niciodată cât de mari sunt puterile mele. Tot ce a trebuit să fac a fost să îl în drum pe Chiţ către Diana. Iar apoi, aceasta a ales în mod natural totul. În lumea oamenilor, culoarea roşie este culoarea capetelor regale, deci, era normal ca şi prinţul şoriceilor să poarte această culoare într-o zi atât de importantă.
Auzind cele spuse de Mona, Chiţ îşi aminti cum a visat-o într-o noapte pe Diana jucându-se cu un şoricel şi, curios din fire a doua zi a ieşit din regat să vadă dacă acea fetiţă există şi a zărit-o în grădina bunicilor ei. În acelaşi timp Diana şi-a amintit cum a decis să facă mantia. L-a visat pe Chiţ îmbrăcat cu ea şi i s-a părut o idee minunată.
- Deci tu eşti de vină, fetiţo, spuse Mina îndeptându-se către Diana.
Dar nu apucă să facă prea mulţi paşi că în faţa ei apăru Chiţ.
- Să nu îndrăznești să te apropii de ea...
Mina se dădu câţiva paşi înapoi, iar Mona spuse.
- De ajuns, cred că ne-ai făcut destul e mult rău. Ştii foarte bine că mantia lui Chiţ îl va proteja şi nu vei putea să te apropii de el. Dar... cred că meriţi o pedeapsă mai aspră decât simplul exil...
- Ce vrei să spui? întrebă Mina.
Mona privi către rege şi regină cerând voie să vorbească. Deoarece aceştia încuviințară ea spuse.
- Având în vedere cât de mult urăşti neamul nostru, cred că cea mai mare pedeapsă este să iţi îndeplinim vechea ta dorinţă.
Ridicând o lăbuţă Mona spuse:
- Vei fi om, Mina, sau mai bine spus femeie. Dar, având în vedere vârsta ta, vei fi o femeie bătrână. O băbuţă înconjurată de pisici.
- Dar..., începu să spună Mina, în timp ce se transforma în om. Devenită o femeie bătrână aceasta se uită la ei cu ură şi apoi dispăru.
- Unde a dispărut? întrebară şoriceii privind în jur.
- Acolo unde îi este locul, spuse Mona. Nu mai trebuie să vă temeţi. Nu se va mai întoarce niciodată.
Întorcându-se către regină şi rege spuse.
- Îmi pare rău. Nu am avut cum să vă avertizez şi a trebuit să fac ceva.
Aceştia aprobară înţelegători, şi, uşor, uşor şoriceii se linştiră iar petrecerea continuă.
Îndeptându-se către curtea bunicilor ei, alături de Chiţ, Diana întrebă.
- Oare vom şti vreodată povestea Minei, şi de ce îi ura atât de mult pe şoricei?
- Poate, spuse Chiţ gânditor...
No comments:
Post a Comment