Povestea porumbelului alb - partea III

Luând porumbelul în brațe Diana îi simți inima bătând cu putere. Se uită mirată la el și îl întrebă:

- Ce s-a întâmplat?

Acesta se uita la ea speriat și spuse:

- A spus ca aduce o colivie! Este un loc îngrozitor. Am mai stat într-o colivie. Nu puteam sa zbor, să văd cerul, și mă răneam întotdeauna.


- Înțeleg, o să vorbesc cu bunicul să vedem cum putem rezolva problema. Uite-l că vine. Stai cuminte aici, spuse fetița și așeză porumbelul pe masă.

- Uite, spuse bunicul, am găsit colivia perfectă.

- Dar, bunicule, o colivie? Porumbeilor le place să zboare, să vadă cerul ...

- Sigur că da, nu trebuie să îți faci griji, o sa îl ținem în colivie doar până se trece rana de la picior. Imediat ce se va face bine îi vom da drumul și se va putea întoarce în cuibul sau.

Auzind acestea Diana își aduse aminte cum s-a rănit porumbelul.

- Dar, dacă se va întoarce în cuib se va răni iar. Acolo s-a rănit la picior.

Bunicul rămase un pic pe gânduri și apoi spuse:

- Uite cum facem. Momentan o să stea în colivie în camera ta, iar când se va opri ploaia eu o sa merg să verific cuibul și o să îl repar dacă e nevoie.

Încântată de idee Diana îl ajută pe bunicul să amenajeze cât mai frumos colivia pentru porumbel punându-i înăuntru paie și două cutiuțe pentru apă și pentru mâncare. Apoi, luând colivia cu ea merse în camera ei.

- Ai văzut? îi spuse fetița porumbelului în timp ce se îndrepta către cameră. Nu ai de ce să te temi. Bunicul ne va ajuta să îți reparăm cuibul și imediat ce te simți mai bine te vei întoarce la el.

Porumbelul stătea trist și nu zicea nimic. Văzându-l așa Diana îl întrebă:

- Acum ce s-a mai întâmplat? Nu mă crezi?

- Ba sigur că te cred. Dar totuși colivia îmi dă fiori, îmi amintește de o perioadă foarte grea.

- Vrei sa îmi povestești? Poate așa te vei simți mai bine.

- Da, spuse porumbelul chiar mi-ar plăcea să îți spun povestea mea.

Tot sporovăind așa cei doi ajunseră în camera Dianei, iar aceasta puse colivia pe masa ei de lucru și strânse păpușile și le puse pe scăunele lor spunându-le:

- Dragele mele, vom bea ceaiul ceva mai târziu. Acum vom sta cuminți și vom asculta povestea noului nostru prieten, porumbelul alb. și, zâmbind încurajator către acesta se așeza pe patul ei să asculte povestea porumbelului.