Chiț se așeză pe piatra de pe cealaltă margine, care se făcu la rândul ei verde și începură să se gândească în ce fel îl pot ajuta pe Miau dar în același timp să reușească să fugă de acesta.
După un timp, Diana se ridică în picioare și începu să înainteze către grădină cântând cu voce ușoară cântecelul de leagăn pe care i-l cânta mama ei când era mică. Chiț se ridică și el și se uită la ea. Deși Diana înintase destul de mult și era foarte aproape de Miau, nici o floare din grădina nu se mișcă. Văzând asta, șoricelul începu să cânte și el ușor și se apropie de ei.
Ajunși lângă pisică Diana îi făcu semn lui Chiț să o apuce de lăbuțele din spate, iar ea o apucă de lăbuțele din față și o traseră ușor, fără a înceta să cânte, afară din grădină. Odată ajunși la o distanță considerabilă de flori, Diana și Chiț se opriră și îl lăsară pe Miau acolo, apoi, cu pași ușori, cântând încă, pentru ca pisica să nu se trezească, se depărtară.
În momentul în care ajunseră destul de departe încât glasul lor să nu se mai audă, Miau începu să se intindă și apoi deschise ochii.
- Ce s-a întâmplat? Țin minte că m-am dus să văd florile de aproape și apoi am adormit. Am visat că cineva îmi cânta cu un glas minunat. Pe urmă, visul s-a schimbat, și glasul care cânta s-a schimbat, dar tot un cântec frumos de leagăn. Și apoi, am visat cum Chiț și fetița aceea m-au luat din grădină. Oare ...
Privind pe drumul care ducea înapoi la palatul șoriceilor, Miau iși dădu seama că nu a fost un vis. Începu să meargă în urma celor doi, dar acum nu se mai gândea să îi prindă, ci vroia doar să se asigure că vor ajunge cu bine la palat.
În acest timp, Diana și Chiț își dădură seama că le era foame, după atât efort, și se opriră la umbra unui copăcel colorat să mănânce ceva.
- Chiț, întrebă Diana, de ce erau pietrele de lângă grădină verzi?
Acesta zâmbi și spuse:
- La noi în regat, pentru a-ți da seama unde ești, și a te feri de pericole, este de ajuns să atingi o piatră și aceasta îți va arăta locul în care te afli sau spre care te îndrepți. Tu ai văzut Aleea Curcubeu, care este intrarea în regat, și aleea verde care duce la grădină. Mai există si aleea aurie, care duce la lac și aleea turcuaz care duce tot la palat dar mai întâi trebuie sa treci podul de sticlă turcuaz pentru a ajunge acolo.
- O să mergem pe acolo înapoi?
- Nu, este destul de târziu și cred că toți sunt îngrijorați pentru noi. Trebuie să te duc acasă la bunicii tăi. Cred că deja te caută să te cheme la masă.
- Da, cred că ai dreptate. Cred că au venit și musafirii deja...
Cei doi se ridicară și se îndreptară înainte, spre palat. Odată ajunși acolo le ieșiră în întâmpinare atât regele Rolo cât și regina Cici dar și ceilalți membrii ai familiei regale. După ce ei povestiră aventurile prin care au trecut, regina spuse:
- Acum, Chiț, cred că a venit timpul să o duci pe Diana înapoi la familia ei. Deja se aude glasul bunicii care o strigă.
Chiț incuviință și, luând-o de mână pe Diana se îndreptară spre gărduțul unde se afla ieșirea din regat. Când Diana ieși din regat observă că era iar o fetiță de mărime normală, și, uitându-se la gardul viu îl văzu pe micul șoricel care îi făcea semne cu lăbuța.
- Diana, aici erai? Se auzi glasul bunicului. Hai să te speli pe maini și să te schimbi în rochița cea nouă deoarece mai e puțin și vin invitații. Nu uita că azi e ziua ta, și trebuie să fii frumoasă.
Diana îl urmă în casă și merse cu bunica ei să se îmbrace. Când ieși din camera ei și intră în sufragerie văzu că erau deja acolo Mama, Tata, bunicii si bunicile, unchii, mătuşile verișoara ei. Aceștia se întoarseră către ea și zâmbind spuseră:
- La Mulți Ani, Diana! Să crești mare, să fii fericită și iubită și să ai numai noroc în viață!
Apoi, fiecare veni către ea să îi dea un pupic și un cadou.
- Aventurile s-au terminat, pentru moment, dar ... maine e o nouă zi ... și, cine știe ce aventură va mai apărea ... , spuse fetița fără să o audă cineva.
No comments:
Post a Comment