Arthur, pisoiul năzdrăvan - partea I

Vreau să încep prin a-mi cere scuze că nu am mai scris nici o poveste de ceva timp.

Dar acum am revenit si vreau să vă împărtășesc și vouă povestea lui Arthur, pisoiul năzdrăvan.
Vreau să dedic această poveste unui pisoi pe care l-am cunoscut de curând, pe nume, bineînțeles Arthur.

Să vă spun cum l-am întâlnit pe Arthur, sau mai bine spus cum l-a cunoscut Diana, pe Arthur.

Eram într-o zi la niște prieteni, iar Diana se juca împreună cu prietenul ei, băiețelul acestora.

La un moment dat, Diana a observat într-un colț al camerei un ghem de blană gri. Curioasă din fire, s-a apropiat să vadă ce e. Dintr-o dată, doi ochi ca niște mărgele au fixat-o.

- Buna, pisicuță drăguță, a spus Diana apropiindu-se ușor.

Pisicuța a privit-o apropiindu-se, iar când fetița a ajuns lângă ea a ridicat urechile alert.

Diana a întins mâna și scarpinat-o între urchi, lasandu-se în același timp pe genunchi.

Când a văzut asta, pisicuța a sărit direct în brațele ei. Uimită, Diana a luat pisicuța si s-a întors către noi.

- Mami, tati, uite ce pisicuță am găsit!

- Este un pisoi, a spus prietena mea, îl cheamă Arthur.

- Îmi pare bine de cunoștință, Arthur, sper sa fim prieteni de acum.

Pisoiul s-a asejat mai bine în brațele ei și a început să toarcă.

- De unde îl aveți pe Arthur? Este un pisoi atât de cuminte....

- Da, este, far nu a fost întotdeauna atât de prietenos.

- Nu?

- Nu, vrei sa îți spun povestea lui?

- Da, ar fi grozav, mie îmi plac foarte mult poveștile! A răspuns Diana sărind în sus de fericite...