Era o dimineață frumoasă de toamnă. Deși afară era destul de frig, totuși Diana, îmbrăcată destul de gros stătea împreună cu bunica ei, Veronica pe banca din grădină. Cele două se jucau cu pietricele și crenguțe.
- Bunico, spune-mi și mie o poveste. Tu știi povești?
- Sigur, draga mea, ce ai spune despre povestea prințesei din Insula de Cristal?
- Insula de Cristal?
- Da, a fost o dată ca niciodată, începu bunica povestea, o Insulă minunată, toată numai de Cristal. Munții, văile, pădurile, toate erau de cristal. Și, pe acea insulă trăia o frumoasă prințesă care se numea prințesa Crista.
Prințesa avea un păr lung și de o culoare oarecum argintie spre alb, care îi era prins într-o coadă împletită iar în coadă avea prinse floricele de cristal. La nașterea prințesei ursitoarele prevestiseră că aceasta va face, la vârsta de 17 ani o călătorie într-o lume necunoscută și va aduce ceva din lumea aceea care o va ajuta să își întâlnească ursitul, dar că trebuie să nu uite că această călătorie va fi plină de peripeții și totuși îsi va face o mulțime de prieteni care o vor ajuta.
Astfel, atunci când prințesa a împlinit vârsta de 17 ani s-a îmbarcat pe un vapor făcut tot din cristal și a plecat pe marea de cristal către acea lume necunoscută.
Printre cei ce o însoțeau făceau parte și doica ei, cea care o îngrijise încă de mic copil cât și cățelușa ei, Lala, o cățelușa albă ce îi fusese dăruita de mama ei atunci când avea vârsta de 5 anișori.
- Bunico, pot să am și eu o cățelușă albă?
- Va trebui să îi întrebi pe mami și pe tati.
- Bine, o să îi întreb. Acum, continuă, ce s-a mai întâmplat cu prințesa Crista?
Zâmbind bunica spuse:
- Prințesa, după cum am spus, s-a îmbarcat pe vaporul său de cristal și au plecat la drum, departe de Insula e Cristal către o lume necunoscută. Totuși, nu au ajuns prea departe ca văzură în zare o pasărea foarte mare, cu aripile albe și ciocul negru ce venea direct către vaporul de cristal.
No comments:
Post a Comment