Dar, nu merseră foarte mult că începură să vadă din loc în loc grămăjoare de cioburi.
La început acestea erau mici, dar pe măsură ce înaintau observară grămezi din ce în ce mai mari.
- Ce s-a întâmplat aici? întrebă Crista.
Cri din jur se priviră surprinși dar nimeni nu știa nimic.
În timp ce ei se uitau uimiți în jur văzută în depărtare, acolo unde ar fi trebuit să fie castelul de cristal, o lumină roșie.
- Ce este acolo? întrebă Diana.
- Acolo ar trebui să fie... castelul de cristal, spuse Crista. Dar, oare ce e acea lumină roșie?
Continuară să merga și observară că lumina era de fapt castelul. Care avea acum o culoare roșie. Când ajunseră la porțile castelului fură întâmpinați de un paznic.
- Cine sunteți? Și ce căutați aici?
Crista îl privi uimita și spuse:
- Eu sunt prințesa Crista. Și acesta este castelul meu.
-Imposibil, spuse paznicul, prințesa a plecat acum mult timp și mai mult ca sigur atât ea cât și corabia ei ai fost înghițiți de furtuna ce a adus dragonul pe insulă.
- Dragonul? repetară toți.
- Da, dragonul roșu. Cel care stăpânește acum în castel.
Crista se uituităapaznic și spuse.
- Du-mă chiar acum la dragon. Vreau să văd cu ochii mei cine îndrăznește să îmi ocupe castelul.
Auzind tonul ei poruncitor, paznicul se supuse și o conduse la castel...
No comments:
Post a Comment