Omul de zăpadă

Ziua de azi a fost una dintre cele mai frumoase pentru Diana. Ninge deja de câteva zile bune, și azi,  fetița împreună cu părinții și bunicii ei au hotărât să facă un om de zăpadă în curtea bunicilor.

Zis și făcut. Au făcut mai întâi un bulgare mare de zăpadă care să fie picioarele, apoi au făcut unul un pic mai mic, corpul omului de zăpadă. Ultimul a fost făcut capul omului de zăpadă.

După ce le-au pus unul peste altul, au cautat doua pietricele din care au făcut ochii omului de zăpadă, dar și gura acestuia. Pentru nas au folosit un morcov pe care l-a adus bunica din bucătărie, pe cap i-au pus o cratiță mai veche și din doua crenguțe de brad i-au făcut mâinile.

- Super, spuse Diana și îi dădu un pupic omului de zăpadă.

- Dar, spuse bunicul, cum îl cheamă pe noul tău prieten?

Fetița se gândi putin.

- Aș putea sa ii spun Olaf, ca cel din "Regatul de Gheață" sau Zăpi, ca cel din "Doctorița Plusica" ... dar, aș vrea sa aibă un nume numai al lui. O să se numească Padă, vine tot de la zăpadă.

- Foarte bine, spuse tati, atunci, dragul meu Padă, îmi pare bine de cunoștință.

Toți îl salutară pe Padă și râzând începură o bătaie cu bulgari.  După ce au obosit cu toții și fiind aproape în întregime acoperiți cu zăpadă mama spuse:

- Acum hai sa mergem în casă că am înghețat cu toții. Noi vom bea un ceai cald și ne vom uita pe fereastră la prietenul nostru.

- Da, spuse Diana.

Toți ceilalți plecară, dar ea mai întârzie un pic să se uite la omul de zăpadă. Decise să își dea fularul jos și îl puse la "gatul" omului de zăpadă.

- Să nu iți fie frig! spuse ea în șoaptă apoi se întoarse și intra în casă. În momentul în care intra pe ușă mai aruncă o privire către omul de zăpadă și i se păru ca acesta îi face cu ochiul.