O poveste despre anotimpuri - Partea III

- Totuși, spuse Diana ridicându-se deodată, nu mi-ai spus de ce plouă atât de mult primăvara. Și, uneori chiar ninge ...



- Da, ai dreptate spuse zâna. primăvara ninge deoarece, deși vestitorii primăverii își fac foarte bine treaba, Iarna este un pic cam somnoroasă și este mai greu de trezit. Și atunci, ninge pană mai târziu în lunile de primăvara. Iar în ceea ce privește ploaia ... aceasta este mai mult decât necesară florilor pentru a se hrăni și a prinde forțe pentru a alunga Iarna.

- Da, acum că mă gândesc, ai dreptate. Înțeleg de se plouă primăvara. Iar Vara...

- Vara este altceva. Deja natura s-a trezit la viață, florile au destulă forță, și cu ajutorul soarelui care bate mai puternic vara, încep sa apară și fructele.

- Da, am observat și eu asta, spuse fetita gânditoare.

- Vrei sa o cunoști? spuse zâna.

- Pe cine?

- Pe Vară, bineînțeles, acum am ajuns la castelul ei.

- Diana privi în jurul ei și văzu o mulțime de flori, ca într-o grădina imensă. Văzu de asemenea o mulțime de gâze care își vedeau de treaba și o mulțime de păsărele.

- Ea este Vara, spuse zâna arătând către o fata frumoasa, cu parul blond și lung ce era îmbrăcată într-o rochie multicolora iar în loc de cercei avea cireșe.

Vara avea de asemenea prinsă în păr o coroniță de trandafiri de toate culorile. Stătea așezată în gradina ei pe un scaun făcut tot numai din flori, iar lângă ea avea un coșuleț plin cu o mulțime de fructe: cireșe, vișine, căpșuni, și altele...

- Buna ziua, tu trebuie sa fii Diana, spuse Vara.

Diana o privi mirată.

- De unde știi numele meu?

- Pai, tot regatul vorbește despre tine. Și despre dorința ta de a afla mai multe despre noi.

- Da, asa este. Aș vrea să știu de ce bate soarele atât de tare vara.

Zâmbind, Vara spuse:

- Pentru că fără căldura soarelui fructele nu s-ar mai coace, florile nu ar mai inflori, iar gazele și pasările, dar și alte animale, ar muri. Ar fi mereu triste, dar soarele, cu căldura sa le înveselește.

- Înțeleg, spuse Diana, privind o albinuță ce se chinuia să ducă o fructă către stupul sau.

Privind albinuța fetița avu impresia ca aceasta se micșorează din ce în ce mai mult până când deveni doar o scamă pe patul zânei, pe care aceasta o îndepărtă cu mâna.