2.2.16

Povestea cipicilor de lână

Azi Diana a primit un cadou minunat de la bunica ei. O pereche de cipici de lână cu diferite modele colorate. Atunci când bunica i-a dat cipicii fetiței i-a spus:


- Sa ai mare grijă de ei, acești cipici sunt fermecați!

- Fermecați? Cum adică?

- Vei vedea ca ei te vor proteja atunci când vei avea mare nevoie, spuse bunica.

- Dar, ce poate fi atât de special la niște cipici? întrebă Diana.

- Cipicii aceștia au fost lucrați cu mare trudă și te vor proteja foarte bine de frigul de afară. Totul a început cu o oaie.

- Cu o oaie? O oaie a făcut cipicii?

- Nu, spuse bunica râzând. Nu oaia a făcut cipicii, dar lâna din care sunt făcuți cipicii provine de la o oaie.

- Dar, cum a făcut oaia lână?

- Foarte simplu, în fiecare primăvară, înainte de a pleca cu oile la păscut, ciobanii le tund lâna adică blănița. Apoi, aceasta se spală, se usucă și se prelucrează.

- Se prelucrează? Întrebă fetița mirată deoarece nu știa acest cuvânt.

- Da, femeile de la țară torc firele de lână cu ajutorul fusului. Firele obținute se fac ghem și din ele, fie așa cum sunt, fie vopsite în diferite culori tricotează pulovere, veste și cipici.

- Deci, cipicii mei sunt tricotați de o femeie de la țară?

- Cipicii tăi au fost tricotați de mama mea. Au fost ai mei când eram mica, apoi ai mamei tale, și acum sunt ai tai.

- De aceea sunt fermecați, nu, pentru ca sunt foarte vechi?

- Da, sunt destul de vechi, dar, după cum vezi noi am avut mare grijă de ei și pot spune ca dacă te vei purta frumos cu ei vor avea și mai multă putere.

- Voi avea mare grijă de ei, spuse fetița încălțând cipicii, mai ales acum, când știu cum au fost făcuți!

Bunica zâmbi auzind-o vorbind astfel și o sărută pe creștetul capului.

În acest timp Diana începu sa se învârtă prin cameră pentru a încerca cipicii și văzu ca într-adevăr aceștia erau fermecați, asa cum îi spusese bunica deoarece simțea cum picioarele i se încălzesc deoarece erau protejate acum de cipicii de lână.




No comments:

Post a Comment