Diana stătea în camera ei, aplecată asupra unei foi de hârtie de culoare verde, înarmată cu o foarfecă, un tub de lipici și o cariocă.
Așa o găsi bunicul când veni să o cheme afarã să îi arate ghioceii care au înflorit în grădină.
- Te pot ajuta cu ceva? O întrebă bunicul când o văzu atât de concentrată?
Diana îi aruncă o privire și spuse:
- Nu, nu, bunicule! Asta trebuie să o fac singură. Vreau să fac felicitări pentru mama și pentru bunici de 1 Martie. Dar nu stiu ce e mai bine să fac. Am auzit azi la televizor că mărțișorul e vestitorul primăverii, dar eu știam de la tine că ghioceii sunt vestitorii primăverii.
Privind tristă către bunicul Diana spuse:
- Nu mai înțeleg nimic...
Văzând-o atât de tristă, bunicul se așeză langă ea și spuse:
- Ce ai zice dacă mergem în grădină să vedem ghioceii, și apoi, venim împreună aici și încercăm să facem felicitări, sau mărțișoare pentru mama și pentru bunicile tale?
Auzind de ghiocei Diana sări în picioare și spuse:
-Au răsărit ghioceii? Hai mai repede, sunt sigură că ei au o poveste interesantă!
Apoi trecu pe lângă bunicul și fugi în grădină unde, într-un colț o pătură de ghiocei ce aveau tulpinile verzi își ridicau petalele de culoare albă către soare.
Încântată Diana se așeză langă tufa de ghiocei și spuse:
- Dacă ați putea vorbi... Poate mi-ați putea spune și mie povestea voastră și așa aș putea să înțeleg și eu cine este adevăratul vestitor al primăverii. Apoi dădu să se ridice întristată când auzi un hohot de râs....
No comments:
Post a Comment