3.3.16

O primăvară de poveste - partea II

- Cine...? Spuse Diana întorcându-se către ghiocei. Dar nu apucă să spună mai mult că se trezi față în față cu o pereche de pantaloni de culoare verde.


Ridicând ochii pentru a vedea cine îi tăia calea,  fetița fi mirată de culoarea albă a părului acestuia. Deși personajul din fața ei avea hainele de sus până jos de culoare verde, si o privire vesela, ca de copil, parul sau era alb ca neaua.

- Bună , spuse acesta vesel.

- Bună, spuse Diana, cine ești tu?

- Eu sunt Ghiocel, și aceștia sunt frații mei, spuse arătând în jurul lor, unde o mulțime de copii, la fel ca și Ghiocel se uitau la ea zâmbind.

- Dar voi sunteți...

- Ghiocei, ghioceii din gradina ta! Te-am auzit când ai venit cu bunicul tău și ne-am gândit că te putem ajuta.

- Credeți? Nu înțeleg care este adevăratul vestitor al primăverii, voi? Sau Mărțișorul?

- Păi, spuse Ghiocel gândindu-se puțin, noi suntem primele flori ce înfloresc primăvara, atunci când este încă zăpadă afară, odată cu primele raze de soare ale primăverii scoatem capetele din zăpadă pentru a îl saluta.

- Deci, voi vestiți primii venirea primăverii.

- Da, dar oamenii au vrut să aducă un omagiu venirii primăverii, și să sărbătorească într-un fel trezirea naturii, și au hotărât să facă asta bucurându-se prin a-și dărui unul altuia ceva, și astfel, au făcut Mărțișoarele.

- Dar de ce numele de Mărțișor, de ce nu altul?

- Păi, e o întreagă legendă referitoare la Mărțișor.

- Da, spuse Diana încântată ca va învăța ceva nou.

- Da, dar cel mai bine ar fi să îl întrebi pe bunicul tău, îi șopti Ghiocel, uite-l că vine!

Diana întoarse capul în direcția indicată de acesta și îl văzu pe bunicul ei ieșind din casă. Când se întoarse către Ghiocel văzu tufa de ghiocei la locul ei, acolo unde răsăriseră dar simți mirosul puternic al acestuia și începu să zâmbească.

- Îți plac? întrebă bunicul.

- Da, sunt minunați. Bunicule, spuse Diana gânditoare, tu știi legenda Mărțișorului?

- Sigur că da, o să ți-o spun îndată! spuse acesta și o luă pe fetiță de mână și se îndreptară împreună spre casă.

No comments:

Post a Comment