- Oooo, spuse Diana privind în jur la frumoasa grădină ce le înconjura.
Deși totul era acoperit de zăpadă, grădina in care au aterizat avea in centru o alee șerpuita formată toată din pietricele colorate. Pe marginea aleii erau copăcei de diferite dimensiuni și diferite forme.
Fetițele înaintau pe alee și priveau mirate la copăcei. Deodata, Dianei i se păru ca unul dintre copăcei, în formă de pitic îi zâmbește. Mirată, fetița se uită la fetiță fulg dar părea că aceasta nu observase nimic ciudat. Privea doar înainte, fără să spună nimic, fără să clipească.
Diana întoarse capul către locul unde privea aceasta si văzu o statuie. Aceasta înfățișa o femeie tânără, foarte frumoasă, îmbrăcată într-o rochiță exact ca cea purtată de fetița fulg.
- O cunoști? Spuse Diana.
Fetița nu scoase nici un sunet, dar din ochii ei începură să curgă lacrimi care se transformau in fulgi mici ce cădeau pe alee.
- Nu, nu pe alee, se auzi dintr-o data un glas.
Diana se întoarse către locul unde se auzi vocea, dar nu era nimic acolo, doar copăcelul în formă de pitic. Diana se încruntă și se întoarse din nou cu fața către fetița fulg.
- Nu o lăsa să facă mizerie pe alee, se auzi iarăși vocea.
- Dar nu e mizerie, sunt doar fulgi, spuse Diana. Fără să se întoarcă spre locul de unde se auzea vocea.
- Doar fulgi, strigă vocea, iar Diana își puse mâinile la urechi deoarece se părea ca aceste cuvinte se aud dinspre toți copăceii din grădină.
După ce sunetul se opri, fetița fulg începu să se învârtă, astfel încât fulgii picați din ochii ei zburau in toate părțile, acoperind totul cu un strat alb.
- Diana zâmbi și fericită să vadă zăpada începu să alerge pe alee și să prindă fulgi în palmele ei.
Deodată se opri, deoarece fetița fulg se oprise și se uita iarăși la statuie fara sa spună nimic.
- Cine e? Întrebă Diana atingând ușor mâna fetiței fulg.
Aceasta zâmbi către Diana și îi făcu semn să tacă și către copăcei. Apoi o luă de mână și începură să alerge către statuie.
No comments:
Post a Comment