Fugeau foarte repede către statuie, când fetița fulg îi dădu drumul la mână și striga:
- La revedere, Diana, mulțumesc că m-ai însoțit până acasă!
Diana o privi uimită cum întinde mâinile și începe să plutească către statuie, și o văzu și pe aceasta prinzînd viață și îmbrățișînd-o pe fetița fulg.
- Acum au ajuns toți, poate în sfârșit să vină primăvara! Spuse vocea din grădină.
- Diana se întoarse către grădină și o văzu plină de flori multicolore.
Era ca intr-un vis. Se întoarse iar către statuie, dar aceasta dispăruse, iar în locul ei era o fântână arteziană, iar apa ce curgea din fântână avea toate culorile curcubeului.
Tot privind la apă Diana simți că i se închid ochii. Când îi deschise mama ii zâmbi și o întrebă:
- Mai dormi mult, frumoaso? Hai să ieșim afară, ca e soare și frumos. A venit primăvara!
- Oare cât am dormit?
- Doar două ore. Hai la joacă cu tine!
Diana o privea uimită pe mama și își dădu seama ca totul a fost un vis, un vis foarte lung.
Când se ridică în picioare, din poală îi căzu cartea ei preferat a despre anotimpurile anului.
No comments:
Post a Comment