La bunici - partea I

Ultima zi de grădiniță! Începe vacanța mare!

Diana nu prea înțelegea ce înseamnă asta, dar după ce serbarea de sfârșit de an, după ce ea, împreună cu colegii săi au cântat, au spus poezii și au dansat; după ce au fost aplaudați de părinții veniți la serbare; după ce au primit cadouri și diplome din partea doamnei educatoare, in timp ce se îndrepta spre casă împreună cu părinții și cu bunicii, atât cei din partea mamei cât și cei din partea tatălui, îi veni o idee. Privi către bunicul din partea mamei și spuse:


- Bunicule, eu vin in seara asta la tine. Dorm la voi!

Degeaba au încercat atât bunicii cât și părinții să îi explice că cel mai bine e sa meargă acasă cu părinții și să își facă bagajul pentru că apoi, a doua zi, mama să o ducă la bunici. Cu cât ei încercau mai mult să o convingă, cu atât ea de încăpățâna mai mult.

În final au acceptat că Diana să meargă seara la bunci, iar a doua zi mama urma să îi aducă bagajul.

Și astfel a început aventura Dianei!

Dar, as vrea sa clarific ceva. Diana își iubea in egală măsură bunicii, atât pe cei din partea mamei cât și pe cei din partea tatălui.

Preferații ei erau, bineînțeles bunicii. Amândoi ii spuneau o mulțime de povești, o învățau o mulțime de lucruri și erau și puternici și o puteau ridica oriunde dorea ea.

Diana își iubea și bunicile!

Ambele erau foarte blânde, o învățau o mulțime de cântecele si poezii, iar plăcintele făcute de bunica din partea mamei erau cele mai bune din lume, pe când bunica din partea tatălui îi făcea cele mai bune prăjituri, și îi dădea înghețată ori de câte ori mergea pe la ea.

Dianei ii placea mai mult sa stea la bunicii din partea mamei deoarece aceștia stăteau la curte și aveau o mulțime de animăluțe cu care fetiță de putea juca.

În scurt timp rațele, găinile și porumbeii au devenit prietenii săi.

Mama venea în fiecare seară să stea cu ea, mergeau în parc și se jucau.

Diana nu de plictisea niciodată deoarece bunicul ii construise un balansoar in care fetița își înșiră toate păpușile și le dădea în leagăn.

Diana avea și un leagăn, dar acela nu era pentru păpuși.

De asemenea avea o groapa de nisip în care de juca mereu făcând forme interesante despre care spunea că sunt prăjituri pe care le servea bunicilor care de distrau prefăcându-se că mănâncă prăjiturile făcute de ea.

Astfel zilele treceau una după alta, până într-o zi când mama veni de la serviciu cu o sacoșă imensă.

Diana murea de nerăbdare să afle ce era în aceasta, dar mama hotărî că cel mai bine este să  aștepte până după masă.

Dar, oare putea Diana sa afle ce era în sacoșă fără ca mama să își de-a seama ce face?

- Nu, spuse mama văzând încotro de uită. Nu deschidem surpriza decât după masă.

Deși nemulțumită, Diana nu se plânse deoarece știa că va pierde cadoul daca va face nazuri.