Arthur, pisoiul năzdrăvan - partea III

- Când a venit prima dată la noi, fiind foarte mic, era și foarte speriat. Nu dormea decât cu noi în pat, cu greu l-am dezvățat de acest obicei.


- Dar, de ce dormea cu voi?

- Presupun că ne considera ca și părinții lui. Tu nu dormeai cu mami și cu tati, când erai mică?

- Ba da, dar acum sunt fetiță mare, și am camera mea.

- La fel și Arthur, acum doarme în pătuțul lui. Nu mai doarme cu noi, spuse prietena mea zâmbind.

Simțind că cele două vorbesc despre el, pisoiul sări din brațele Dianei și începu să se plimbe roată pe lângă prietena mea.

Aceasta îi făcu semn, iar pisoiul sări in brațele ei și îi linse mâna.

Aceasta se ridică și merse la bucătărie unde îi puse intr-un castron câteva bobițe pentru pisici.

Mulțumit de ceea ce a primit, Arthur sări jos din brațele stăpânei lui și se îndreaptă către castronul cu mâncare.

Până să ajungă, intoarse capul către Diana și îi făcu semn către castron.

- Nu, mulțumesc, spuse aceasta, eu mănânc împreună cu ceilalți. Pofta bună!

Pisoiul o mai privi câteva secunde apoi, cu un singur salt ajunse lângă castron și începu să mănânce.

- Se pare că ți-ai făcut un nou prieten, Diana!

- Da, mami, un prieten năzdrăvan...