Aceasta legendă, povestită de Eugen Jianu spune astfel: Iarna era în toată splendoarea ei: peste tot numai omăt. Dar, într-o zi către sfârșitul iernii, sfielnic, alb și plăpând, un ghiocel își sună clopoțelul.
Supărata, Baba Iarna scuturându-și cojoacele de nea și țurțurii de gheață întrebă:
- Cine îndrăznește să mi se împotrivească?
Uitându-se bine-bine, jur-împrejur, a descoperit micul ghiocel.
- Tu erai? Tu ți-ai găsit să mi te împotrivești? Dacă îmi pun mintea cu tine, o să te îngheț la noapte.
- Nu va mâniați, Baba Iarna și Moș Omăt, le-a spus ghiocelul. Mie soarele mi-a trimis veste printr-o rază jucăușă, cerându-mi să mă arăt lumii. M-am frecat la ochi și iacătă-mă-s!
Dar, vrând să se răzbune pe ghiocel că a îndrăznit să îi sfideze, peste noapte, Baba Iarna și Moș Omăt au chemat Gerul într-ajutor. A mai suflat și Crivățul!
- Unde ești ghiocelule? au chicotit cei doi. N-ai înghețat? Mai cutezi să ni te ridici împotrivă? au întrebat ei în dimineața următoare.
- Drept să vă spun, Babă Iarnă și Moș Omăt, mi-a fost tare-tare frig. Era cât pe ce să mă smulgă și vântul. Abia m-am putut piti după un bulgare de pământ. Of, dacă și la noapte o fi tot atât de frig, cu siguranță voi muri înghețat! a răspuns mica floare.
Soarele auzind cu câtă bunătate vorbește ghiocelul vrăjmașilor săi, i-a trimis în ajutor mulțime de raze calde, întărindu-l.
Așa că, dis de dimineață, ghiocelul a putut vedea alături de el, frați și surori răsărind printre petece de nea.
- Babă Iarnă, Moș Omăt, răsunau clopoțeii lor în poiană, Babă Iarnă, Moș Omăt, hai să ne jucăm!
Așa s-a dovedit ghiocelul mai tare decât iarna, vădindu-și rostul său pe lume: acela de a fi cea dintâi floare care să bucure omul.
No comments:
Post a Comment